Este greu să fii o adolescentă indiferent din ce grup faci parte. Dacă ești populară, trebuie mereu să ai hainele potrivite, să spui lucrurile potrivite, să ai prietenul perfect și să ai mulți prieteni care ascultă de orice spui tu.

Dacă faci parte din grupul mai puțin popular, te întrebi mereu dacă azi va face cineva mișto de tine sau dacă se va purta urât cu tine etc.

La adolescență, cred că fiecare ne luptăm cu nesiguranța și cu descoperirea a cine suntem și ce vrem să facem cu viața noastră.

Mi-aș fi spus să trăiesc viața la maximum! Fii încrezătoare în cine ești și nu fii îngrijorată că nu porți hainele potrivite. Lucrurile astea nu contează în viață, ci cine ești în Hristos și ce poți face pentru a face o diferență în locul în care te afli.

M-aș fi concentrat mai mult pe învățat și mai puțin pe ce credea lumea despre mine. Mai puțin pe băieți și mai mult la ce credea Dumnezeu despre mine. Mi-aș spune să îmi urmez visurile și să nu mă dau înapoi de la asta.

Nu le-aș mai fi permis cuvintelor să prezică dacă îmi voi urma visele, și anume „nu poți faci asta!” Aș fi întors cuvintele alea și aș fi spus „ba pot!” Aș fi ascultat mai mult sfaturile oamenilor cu mai multă înțelepciune decât mine.

Mi-aș fi spus sinelui adolescent să nu trăiască cu regrete. Să se concentreze pe ce este important și să nu ia de-a gata momentele pe care le are în viață. Să profite cât poate de mult de fiecare oportunitate pe care viața i-o dă.

Starla, 32 de ani, SUA

Ce îmi doresc să-i fi spus sinelui meu adolescent.. Nu-ți stă bine blondă. Nu-ți cumpăra pantalonii ăia – n-o să fie la modă mai mult de o lună! Nu e fain să conduci rapid. Mama ta nu încerca să-ți distrugă viața – într-o zi o să vezi că e cea mai bună prietenă a ta. Nu folosi limbaj murdar, nu bârfi, studiază din greu și ia note mari, nu bea alcool, nu lua droguri, păstrează-ți trupul doar pentru tine! Aș putea continua pe câteva pagini!

Cel mai important sfat pe care mi l-aș fi dat ar fi.. „nu-l urî”. Și când zic „el”, mă refer la mai mulți băieți. În clasa a 5-a m-am întâlnit cu unul dintre ei mai populari băieți din clasa mea. Am crezut că eram specială și norocoasă că puteam fi numită prietena lui. Asta a început o serie de relații în viața mea pentru a-mi determina valoarea și stima de sine (în cazul în care nu știi – nu este un motiv bun pentru a te întâlni cu cineva!)

Fiecare relație era un pas pe o cărare care mă îndepărta de la persoana pe care Dumnezeu m-a chemat să fiu. Le-am permis acestor relații să definească cine sunt și modul în care ceilalți mă vedeau pe mine. Voiam să fiu viața petrecerii, fata care putea face orice, fata care nu spunea „nu”. Uitându-mă în urmă, totul pare prostesc.. de ce ar fi acele titluri importante pentru mine? Dar au fost. Și toate acestea au adus consecințe cu ele: boală și beții, rușine publică, prieteni abuzivi și care m-au înșelat, cazier și pierderea virginității la o vârstă foarte fragedă.

Pastorul meu mi-a spus într-o zi „Dumnezeu nu folosește niciodată trecutul împotriva noastră. Când trăim pentru El, ne dă un nou prezent și un nou viitor.” Deși știu că Isus mă iartă, îmi doresc să fi fost scutită de durerea pe care am suferit-o. În fiecare zi avem de făcut alegeri. Când am fost adolescentă, nu m-am oprit să gândesc cum mă va schimba fiecare decizie. Am făcut nenumărate decizii neînțelepte, bazate pe dorința de a primi atenția băieților. Ce îmi doresc să-mi fi spus sinelui meu adolescent este că dacă ești o femeie deșteaptă, blândă și onestă, vei ajunge mai departe decât dacă ai fi „fata drăguță”. Am fost atât de îngrijorată de a fi dorită sau „sexy”, încât am ascuns persoana pe care Dumnezeu m-a creat să fiu. Îmi doresc să-mi fi spus că e bine să fii diferită. E de dorit să fii unică. Îmi doresc să-mi fi spus să cred în cine m-a creat Dumnezeu să fiu.

Îmi doresc să-mi fi spus să-mi trăiesc viața pentru Isus. Nu doar uneori – ci mereu, în toate modurile. Dacă Dumnezeul universului a fost dispus să moartă doar pentru mine, eu de ce nu trăiesc ca și cum aș muri pentru El?

Dumnezeu te-a creat exact în modul în care ești și pentru scopul pe care EL l-a plănuit pentru viața ta. El este singurul „El” la care trebuie să te gândești.

Renee, 30 de ani, SUA

Sunt sigură că nu sunt singura căreia îi lipsește vârsta aceea de „știu-tot”! Știți la ce mă refer, nu? Anii adolescenței?!? Ei bine, la 27 de ani, am o slujbă pe care o iubesc, în cea mai mare parte a timpului (are și ea momente, n-o să vă mint) și uneori trebuie să le vorbesc unor adolescenți care, slavă lui Dumnezeu, deja știu TOT ce trebuie să le spun. M-am obișnuit foarte repede cu asta și am realizat că motivul pentru care s-a întâmplat asta era pentru că îmi aminteau atâââât de mult de mine la acea vârstă. Pentru a păstra totul scurt și la obiect, cred că cel mai important lucru pe care i l-aș spune sinelui meu adolescent este: Nu, nu știi totul, dar ceea ce trebuie să știi este că este în regulă. Nici nu trebuie să știi totul!

Nu trebuie să știi exact ce vrei să fii când crești, dar îți dai seama ce-ți place după ce explorezi puțin posibilitățile. Știu că sună puțin cheesy, dar dacă îți dai seama de asta prin eliminare, atunci nu va trebuie să lucrezi nicio zi din viața ta, pentru că vei face ceva ce-ți place și de care ești pasionată.

Nu trebuie să știi nici persoana cu care te vei căsători. De fapt, căsătoria nici nu ar trebui să fie pe listă, pentru că prioritățile tale ar trebui să fie diferite: să-ți dai seama ce crezi și de ce, să te concentrezi pe școală, să-ți clădești caracterul, să investești în acele prietenii pe care le vei avea tot restul vieții și lucruri de genul. Petrece timp cu băieți și fete, află calitățile pe care le apreciezi și le respecți la un băiat, dar amintește-ți că te vei căsători într-o zi cu un BĂRBAT, așa că băieții sunt pentru prietenii iar căsătoria este pentru.. păi, mai târziu.

Nu trebuie să știi tot și nici să încerci să atingi standardele impuse de lume și să le și depășești. Eu trebuie să vă mărturisesc ceva: eu cam am trecut peste anii adolescenței pentru că, ei bine, am fost nevoită. La 15 ani, tatăl meu a murit și în mai puțin de un an m-am găsit locuind singură și spunându-le oamenilor că sunt mai în vârstă ca să pot să îi meditez și să fac rost de niște bani ca să mă întrețin. M-am maturizat mult prea devreme, și am simțit c-am fost nevoită. Acest lucru m-a urmărit ca adult atunci când mă luptam (și încă o fac, uneori) cu autosuficiența și cu o neîncredere în oameni. Am simțit că trebuie să mă descurc singură, că nu mă puteam baza pe altcineva în afară de mine și că nu puteam face greșeli pentru că nu aveam pe cineva care să îndrepte lucrurile după. Știi ce? Nu puteam greși mai mult! Uitându-mă înapoi, pot vedea că Dumnezeu mă ridica cu credincioșie, mă scutura, îmi dădea mult mai mult decât meritam și mă răsfăța nu numai prin a se îngriji de nevoile mele, ci și prin a-mi împlini dorințele inimii, atât timp cât aceste lucruri îmi făceau bine. Nu trebuie să știi totul, trebuie doar să-L cunoști pe El și caracterul Lui.

Așadar, dacă aș putea, ți-aș lua fața în mâini în așa fel încât să nu poți face toată treaba asta cu „nu o să mă uit la tine și nu o să te ascult” și ți-aș spune asta: ești iubită, cineva se îngrijește de tine, și ești mai mult decât îndeajuns! Dacă știi asta, vei fi în regulă!

Ioana, 27 de ani, România

Dragă tânără Amanda,

De unde să încep.. am atâtea lucruri pe care vreau să ți le spun cât încă mai ești tânără și ai toată viața înaintea ta.

Știu cât de greu este să fii o adolescentă în timpul acesta și la vârsta la care ești. Se pun multe presiuni peste tine, zilnic. Indiferent dacă acestea vin din partea oamenilor, social media, reviste, sau chiar de acasă, uneori presiunea asta pare copleșitoare.

Primul lucru pe care vreau să ți-l spun: O nevoie flămândă este o nevoie periculoasă. Ai grijă după ce „flămânzești”. Ca fete, este normal să ne dorim atenție, să fim căutate și să fim dorite. Când nu-i permiți lui Hristos să-ți satisfacă această nevoie, vei căuta împlinire în altă parte. De multe ori, fetele caută asta la băieți. Acest lucru duce la mult regret și inimă rănită. Și după ce totul se termină, „foamea” aceea nu te va lăsa niciodată împlinită. Mereu vei dori mai mult, iar drumul acesta duce către o cărare periculoasă.

Al doilea lucru: când te compari și ești în concurență cu alții, trăiești în înfrângere. Amanda, nu te compara cu alții. Dumnezeu te-a făcut unică și specială pentru un timp ca acesta. Biblia spune „căci Eu (Hristos) am venit să vă dau viață și viață din belșug”. Când nu îți cunoști identitatea în Hristos, vei trăi o viață neîmplinită. Nu vei fi niciodată fericită sau mulțumită. Există atâta libertate în a ști cine ești în Hristos. Nimic nu te va opri; nimic nu te va ține în loc. Află care sunt talentele tale și folosește-le pentru a clădi Împărăția lui Dumnezeu.

În ultimul rând, când nu poți vedea mâna lui Dumnezeu, încrede-te în inima Sa. Vor fi multe momente în care ți se va părea că Dumnezeu este la mii de kilometri depărtare. Doar fii sigură că El este cu tine și că nu te va lăsa sau părăsi niciodată. Dacă vei alege să lupți în acele timpuri întunecate și singure, vei vedea cum Dumnezeu te va scoate de acolo de fiecare dată.

Amanda, 30 de ani, USA

Salut, mini eu!

Sunt câteva lucruri pe care îmi doresc să le fi știut când erai adolescentă. Nu sunt lucruri pe care nu le-ai mai auzit niciodată, ba ți s-au spus de foarte multe ori. Doar că, nu știu din ce motiv, ai ales să nu le iei în seamă.

Ei bine, cred că cel mai important lucru e să nu te îngrijorezi. Până la urmă, cu ce te ajută îngrijorarea asta? Doar îți mănâncă din timp, somn și din buna dispoziție. Cu ce te ajută să te gândești de la 15 ani la ce-o să studiezi după ce termini liceul? Dumnezeu a pus talente și abilități în tine și o să mergi în direcția asta – doar așteaptă să le descoperi pas cu pas.. o să-ți dai seama la ce mă refer. Nu te mai gândi dacă o să ai bani să pleci din orașul în care ai crescut ca să studiezi. De fapt, nu te gândi deloc la bani. O să aibă Tata grijă de asta, crede-mă. Încearcă să vezi lucrurile pozitive din fiecare situație. Și după ce ai găsit un lucru bun, mai caută altul.

Un alt lucru pe care vreau să-l știi e că nu trebuie să schimbi cine ești pentru NIMENI. Și ce dacă ești timidă și nu-ți place să vorbești în public? Nu schimba asta pentru altcineva. Fă-o pentru tine (dacă o vei face vreodată). Continuă să asculți oamenii și folosește-ți atenția la detalii pentru a încuraja oameni, nu pentru a-i dărâma. Poate nu vei putea mereu să dai cele mai bune sfaturi, dar nici nu trebuie. Unii oameni au nevoie doar să știe că ești alături de ei și că nu îi judeci.

În ultimul rând, continuă să vrei să ajuți oamenii. Investește din timpul tău în oameni pentru că vor fi mulți care vor investi în tine. Nu rata nicio ocazie de a-i face cuiva ziua mai bună și ajută când poți. Explică-i unei colege cum e cu timpurile alea la engleză, fă-ți timp să îi arăți surorii o chestie mai grea la pian… o să ai multe oportunități să faci un bine cuiva. Și mult mai important decât să faci lucruri bune e să le faci dintr-o inimă bună, fără să aștepți ceva în schimb.

Sper să vezi cât de importante sunt lucrurile astea și să nu te mai lovești de ele mai târziu în viață. Renunță la îngrijorare și vei vedea partea frumoasă a vieții.

Cu drag,
Un eu puțin mai înțelept.

Tabita, 20 de ani, România