La mulți ani!!

Acesta este un mesaj de ziua mea (sau ar putea fi o urare de an nou). Cu puțin timp în urmă am împlinit 34 de ani. Știu că vârsta asta nu mă face bătrână, dar am început să mă “simt” bătrână. Ziua mea de naștere este la începutul anului. În această perioadă mulți oameni sunt inspirați sau obligați (în funcție de modul în care privești acest lucru) să-și propună tot felul de lucruri pentru noul an. Vor să înceapă noul an bine, să aibă un început nou, o perspectivă nouă, o viață nouă. Anul acesta m-am gândit la ultimii ani din viața mea. Pe măsură ce înaintezi în vârstă începi să devii mai nostalgic. Așadar am scris 34 de lucruri pe care le-am învățat în cei 34 de ani de viață de până acum și pe care continui să le învăț. Îmi doresc să continui să învăț să fiu cea mai bună variantă a mea, așa cum vrea Dumnezeu. Sper să vă placă lista mea 🙂

1. Râzi des

2. Găsește ce-i mai bun în oameni

3. Profită la maximum de orice situație, indiferent dacă e bună sau rea

4. Iubește oamenii

5. Fii o încurajare pentru cei din jurul tău

6. Acceptă complimentele. Pur și simplu spune “mulțumesc”

7. Ascultă

8. Pune-ți deoparte timp pentru a-l petrece cu Isus

9. Înconjoară-te de oameni care vor ce este mai bun pentru tine

10. Nu te mulțumi cu mai puțin decât ceea ce meriți

11. Fii intențională

12. Fii un mentor

13. Găsește-ți un mentor

14. Citește. Citește. Citește

15. Continuă să înveți și să crești

16. Voluntariază sau oferă ajutor oamenilor în nevoie

17. Roagă-te

18. Petrece timp cu familia ta

19. Distrează-te

20. Fii respectuasă

21. Fă lucrurile care-ți plac

22. Caută să înțelegi că unii oameni sunt diferiți

23. Fii blândă
24. Ascultă ce-ți spune Dumnezeu să faci

25. Iartă și cere-ți iertare

26. Dansează ca și când nimeni nu te-ar vede
a
27. Ai încredere în tine

28. Trăiește în prezent

29. Zâmbește

30. Asumă-ți riscuri. Fă pași în credință

31. Fii recunoscătoare

32. Nu lua viața prea în serios. Bucură-te de fiecare moment

33. Fii o prietenă bună
34. Iubește-te pe tine, așa imperfectă cum ești


Sper că aceste lucruri te încurajează și te provoacă să cauți să te bucuri mai mult de viața care ți-a fost dată. Ea chiar este un cadou și un nou început, în fiecare zi. După cum scrie în Plângerile lui Ieremia 3:22-23 “Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” Mereu avem parte de un nou început alături de Isus. El este credincios. Așadar, indiferent de cum a fost anul trecut, săptămâna trecută sau chiar ieri, începe de la capăt și trăiește-ți viața conform potențialului pe care-l vede Dumnezeu în tine, indiferent de circumstanțe.

A.C

În câteva zile este Crăciunul. E un timp frumos, cu luminițe de Crăciun, filme de sezon, mâncare delicioasă, colinde, ciocolată caldă, cadouri și multe altele. Toate aceste lucruri fac ca sărbătoarea Crăciunului să fie specială. Totuși, doar aceste lucruri nu formează o imagine completă. Elementul care lipsește este chiar persoana despre care ar trebui să fie vorba în perioada Crăciunului. Și dacă ai fost vreodată la vreun serviciu de Crăciun, probabil că ai auzit o predică despre adevărata însemnătate a Crăciunului, Isus Cristos. De Crăciun sărbătorim nașterea Mântuitorului nostru. Isus a venit pe pământ cu un scop: să fie un exemplu viu pentru noi, să aducă mântuirea în lume și să ne ofere oportunitatea de a fi eliberați de păcat prin credința noastră în El. Nu numai că Isus este însemnătatea Crăciunului, dar El dă o însemnătate vieții noastre.

În acest Crăciun îmi amintesc că viețile noastre au o însemnătate și un scop. Datorită lui Isus foarte multe vieți au fost schimbate, inclusiv a mea și probabil și a ta. O persoană a cărei viață a fost schimbată drastic de către Isus a fost Maria, mama Lui. În Luca 1 poți citi mai multe despre cum s-a întâmplat asta. Dumnezeu l-a trimis pe un înger, Gabriel, să-i spună Mariei că ea va da naștere unui copil care va fi Fiul lui Dumnezeu. În acel moment ea nu era căsătorită, era fecioară, era o adolescentă și sunt sigură că a fost șocată de această veste. Totuși, a fost încântată să accepte scopul care i s-a dat, acela de a fi mama lui Isus. Și după cum știm noi, a făcut o treabă destul de bună.

Știu de mică povestea care spune cum Maria l-a născut pe Isus. Până acum n-am avut oportunitatea de a aprofunda povestea ei. Pentru mine mereu a fost vorba despre venirea lui Isus în lume, nu despre Maria. De curând am citit Luca 1 și m-am gândit doar la Maria. Pe măsură ce citeam mă întrebam ce pot să învăț de la Maria. Au ieșit în evidență 3 lucruri legate de cum a răspuns ea chemării lui Dumnezeu asupra vieții ei.

Primul lucru pe care l-am observat la Maria este că ea a fost ascultătoare. Când Dumnezeu a chemat-o, ea nu a ezitat. Sunt sigură că a fost șocată și confuză. Totuși, răspunsul ei a fost “Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” A profitat de această oportunitate. Deși nu știa la ce să se aștepte sau cum să fie o mamă, l-a iubit pe Dumnezeu și s-a încrezut că El știe ce face. A răspuns cu ascultare.

Al doilea lucru pe care l-am observat la Maria a fost că a avut o atitudine bună. Când a ascultat, nu s-a plâns în legătură cu asta. A fost bucuroasă și mulțumitoare.. De fapt, în Luca 1:46-55 vedem că ea a cântat un cântec de laudă Domnului. În acel cântec ea spunea “Sufletul meu preamărește pe Domnul și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu.” Adevărata ascultare nu înseamnă să asculți de Dumnezeu, dar să te plângi în acest timp, ci să te bucuri și să ai inima deschisă către Dumnezeu, cum a avut-o și Maria.

Al treilea lucru pe care l-am observat la Maria e că a fost credincioasă. De-a lungul acestui proces de a fi însărcinată, a da naștere și a-l crește pe Isus, ea a fost credincioasă. Chemarea ei nu a fost ușoară, sunt sigură de asta. Imaginează-ți cum era Maria. Avea 12 sau 13 ani când i s-a spus că urma să nască. Nu avea mulți bani. Apoi, după ce oamenii aflau că e însărcinată, probabil că aceștia o bârfeau, din moment ce era foarte tânără și doar ce se logidise. A trebuit să le explice oamenilor că a rămas însărcinată prin Duhul Sfânt, nu Iosif. Mai presus de astea, a trebuit să plece de acasă împreună cu Iosif pentru a-l naște pe Isus, din moment ce Irod își dorea ca Isus să moară. Nu a avut de-a face cu circumstanțe ușoare, mai ales când era însărcinată. Totuși, a rămas credincioasă în tot acest proces. Maria a fost credincioasă când îl hrănea, îl schimba, îl învăța pe Isus cum să meargă și să vorbească, împreună cu toate celelalte lucruri de care are nevoie un copil când e în creștere. A fost credincioasă în aceste lucruri mici, dar importante.

E minunat de observat cum Maria a rămas credincioasă scopului ei. Chiar și atunci când Isus a fost crucificat, ea a rămas credincioasă planului lui Dumnezeu. Nu a încercat să-i oprească din a-l răni sau a-l omorî pe Isus. A tăcut și a lăsat ca toate astea să se întâmple. E inexplicabil cum poate o mamă să privească cum fiul ei este omorât. A putut să facă asta doar pentru că știa că moartea lui Isus era parte din planul lui Dumnezeu de a salva omenirea. Devotamentul ei față de Dumnezeu a fost incredibil.

Maria a fost o persoană normală, dar Dumnezeu i-a dat un scop extraordinar. Același lucru ni se aplică și mie și ție. Poate că suntem oameni obișnuiți, dar Dumnezeu are un scop neobișnuit pentru fiecare dintre noi. Biblia ne poruncește să îl iubim pe Dumnezeu mai întâi și după aceea pe oameni. Acestea sunt cele mai mari porunci date. Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi într-un mod unic, având un scop unic de a-i iubi pe ceilalți și de a spune lumii despre Dumnezeu. Pentru Maria, acest lucru a însemnat să fie mamă și să-l aducă pe lume pe Mântuitor. Pentru mine acest lucru înseamnă să le arăt adolescentelor că sunt iubite și valoroase. Poate că pentru tine acest lucru înseamnă altceva. Atunci când suntem credincioase lui Dumnezeu în lucrurile mici, lucruri extraordinare se vor întâmpla.

Este important ca tu să știi că ai un scop. Dumnezeu spune că ești vrednică. Tot El spune că ești iubită. Și Dumnezeu ți-a dat un scop – un mod unic prin care poți arăta lumii dragostea Lui. Așadar, mă rog ca de acest Crăciun să-ți amintești asta. Amintește-ți că Isus nu numai că a venit să te elibereze, dar și să îți dea viață, și viață din belșug. O viață din belșug are un scop, la fel ca viața Mariei.

Îți doresc un Crăciun fericit și un an nou minunat! Fie ca acest nou an, 2017, să fie un an plin de scopuri. Fie ca tu să vezi dragostea pe care Dumnezeu o are pentru tine. Fie ca tu să găsești bucurie în lucrurile mici, obișnuite în acest an.. amintindu-ți că și prin ele poți împărtăși dragostea lui Dumnezeu, și că ele pot deveni lucruri extraordinare. Tu ești extraordinară și poți face o diferență extraordinară, datorită lui Isus.

– Jen Sargent

Mereu mi-am dorit să trăiesc o viață condusă de scopuri mai înalte decât mine.

Am ales mereu să-mi urmez chemarea și să nu mă las absorbită de curentul spre care mă ghida mulțimea. Dacă o caut în amintire pe adolescenta din mine, nu voi găsi în ea multe diferențe față de ceea ce am devenit acum: avem aceleași speranțe și dorințe ale inimii. Desigur, unele au mai suferit ajustări, mici schimbări, pe altele le văd din altă perspectivă, dar esența a rămas mereu aceeași.  

Dacă aș putea să închid ochii și să mă întorc în timp, cred ca aș alege să fiu un mentor pentru adolescenta din mine. Să-i răspund la întrebările la care nu găsește răspunsuri, să o învăț lucrurile pe care le știu astăzi.

Probabil i-aș spune:

Draga mea, nu-i da fricii putere de alegere!

Dacă nu știi ce alegere să faci, cea mai proastă alegere este să faci un pas în spate, bazat pe frică. A lua o decizie de mijloc, motivată de frică este o greșeală la fel de mare, căci ținta nu este atinsă nici în acest caz.

Cere orice fel de sfaturi … dar nu de la oricine.

În viața mea am cerut sfaturi de la (poate) prea mulți oameni. Mi-am dat seama la un moment dat că uneori era doar teama de a-mi asuma propria decizie. Uneori sfaturile mai mult m-au derutat, căci oamenii fie mă sfatuiau lucruri pe care și le-ar fi dorit ei, fie mă descurajau povestindu-mi toate frustrările vieții lor.

Așadar, cere sfaturi dar nu pentru a evita greșelile, ele vor apărea oricum. Cere sfaturi pentru a avea o perspectivă mai largă, acest lucru te poate ajuta să înveți din greșelile altora și să nu irosești timp prețios experimentând pe pielea ta. Ai grijă totuși să discerni bine cui ceri sfaturi, iar când te-ai hotărât asupra unei decizii, fii sigură că te reprezintă în totalitate.

Caută informații. Zi și noapte.  

Lipsa informațiilor este cea mai mare barieră în a știi ce poți face cu viața ta. Uneori nu știm ce perspective putem avea, alteori ne creăm o proprie imagine asupra lucrurilor, nu neapărat cea reală. În ceea ce privește chemarea ta, alege mereu activitățile la care ești bună, unde ai deja abilități naturale și îți face plăcere să le realizezi. Nu alege ceva ci ți se pare interesant doar pentru că ai văzut un serial despre asta, se câștigă bine sau crezi că ai face impresie bună în uniforma respectivă. Voluntariază, fă internshipuri, testează-ți dorințele înainte ca ele să-ți consume ani de zile. Poți descoperi că nu este chiar ce-ți imaginai sau că ești omul potrivit la locul potrivit. Cine știe…?!

Timpul este o mină de aur. Când știi unde este aurul, sapi în direcția corectă.

Ce aptitudine vrei să folosești pentru chemarea ta? Cu cât afli mai repede și practici mai devreme, cu atât vei deveni mai bun în acel domeniu, într-un timp mai scurt. Poate nu într-un timp mai scurt, dar măcar vei folosi timpul, resursa ta cea mai importantă, într-un mod eficient. Căci vei săpa în direcția corectă. Nu alege doar în funcție de cerere sau de salarii. Inspiră-te din poveștile de succes ale altora, din motivația lor, din pasiunea de a reuși. Dacă vei fi cel mai bun în ceea ce faci, restul lucrurilor vor veni de la sine.

Nu în ultimul rând, e timpul să dai jos ochelarii roz.  

Trăim într-o perioadă în care ni se spune de mici că suntem speciali și că merităm cele mai bune lucruri. Acest lucru ne motivează, dar ne crează și așteptări foarte înalte de la viitorul nostru. Este adevărat că pentru Dumnezeu fiecare dintre noi suntem unici și iubiți pentru ființa din interior, însă… ești la fel de special ca cei de lângă tine. Unicitatea ta nu îți garantează o viața confortabilă și nici Dumnezeu nu-ți promite asta.

Dacă îți vei da jos ochelarii roz, vei vedea că lucrurile bune se obțin greu, prin muncă și sacrificii.

Dacă mă gândesc mai bine, am nevoie să aud toate acestea și astăzi. Poate am depășit etapele adolescenței cu bine, însă vin mereu altele și altele.

Cel mai probabil adolescenta din mine mi-ar răspunde la rândul ei: ”Dă-ți voie să greșești. Este singura cale să înveți și să crești.” I-aș da dreptate și aș ruga-o să-mi amintească asta mai des.

În zilele când nu îți vine natural să fii mulțumitoare pentru viața ta, te poți gândi că:

Fiecare zi este specială!

Hm, un clișeu. Să mai încercăm o dată…

Fiecare zi este specială pentru cineva!

Așa și…?

Azi e ziua internațională a zebrelor fără dungi.

Există așa ceva??

Nu, dar știu o zi care contează cu adevărat.

Știai că 18 octombrie este Ziua Europeană împotriva traficului de persoane?

Mulți oameni cred că sclavia este de domeniul trecutului dar obiceiul tratării ființelor umane pe post de bunuri încă există și și-a atins cota maximă în zilele noastre, deși mulți oameni nu știu acest lucru. Sclavia s-a perpetuat până în zilele noastre, dar și-a schimbat doar puțin înfățișarea.

Sunt mai mulți sclavi astăzi decât au fost vreodată în istorie.

Traficul de persoane este sclavia zilelor noastre. Mii de persoane sunt exploatate anual în diferite forme: fie vizibil, sub ochii noștri – femeile obligate să practice prostituția, fie în ascuns – oameni forțați să lucreze multe ore, în condiții inumane, în fabrici sau fete exploatate în fața camerelor de filmat în locuințe private.

Sclavia este mai aproape decât crezi.

Dacă nu ai auzit despre ea, nu înseamnă că nu există. Este doar ascunsă foarte bine. Pentru a înțelege amplitudinea fenomenului trebuie să știi că este a doua cea mai profitabilă afacere ilegală după traficul de droguri, devansând traficul de arme.

România se află în topul țărilor resursă pentru trafic.

Altfel spus, cele mai multe victime din Uniunea Europeană sunt de cetățenie română. Aproximativ 62% din traficul de persoane din Uniunea Europeană se face în scopul exploatării sexuale, iar locul secund e ocupat de traficul prin muncă forțată. Printre celelalte tipuri de trafic de persoane există obligarea la cerșetorie, la comiterea de fapte ilegale și altele.

Toată lumea riscă să fie traficată, indiferent de proveniență, domiciliu, etnie, vârstă, situație materială sau educație.

Cum poți să te protejezi?

1. Ai grijă în cine ai încredere. Majoritatea victimelor sunt recrutate de persoane apropiate, cunoștințe sau vecini.
2. Nu le oferi informații traficanților. Nu accepta prieteni necunoscuți în cadrul rețelelor de socializare. Facebookul a constituit o bază de date extrem de importantă pentru traficanții care vor să-și aleagă victimele și vor să afle toate detaliile despre ele.
3. Informează-te. Află cum poți să recunoști cazuri de traficare și cum să te protejezi de a deveni una dintre victime. La un simplu search pe internet poți găsi resurse diverse, foarte folositoare de unde poți afla toate informațiile necesare.

Cum poți să te implici?

1. Voluntariază! Organizația eLiberare dă ocazie voluntarilor să susțină sau chiar să inițieze proiecte și programe cu scopul prevenirii traficului de persoane. Resursele sunt oferite gratuit pentru ca tu să te poți concentra pe ce contează cu adevărat.
2. Fii o voce între colegii tăi! Fie că ești la școală sau la liceu, îi poți informa pe cei din jurul tău cu privire la această problemă socială gravă. Cere sprijinul unuia dintre profesorii tăi și comandă resursele gratuite oferite de eLiberare pentru programul Școala Altfel. Și tu poți produce o schimbare!
3. Dacă așteptai momentul potrivit…ce zici de acum? Ziua de 18 Octombrie este momentul potrivit pentru a organiza un eveniment împotriva traficului de persoane. În toate județele țării organizații, dar și oameni ca tine, cu multă inițiativă, se implică în mișcarea împotriva traficului de persoane și doresc să lupte împotriva sclaviei moderne!

A început încă un an școlar.
An de an, se pot schimba profesorii, sala de clasă, dar un lucru care nu se schimbă este emoția pe care o simțim cu privire la noul an școlar. Îmi amintesc cum îmi pregăteam hainele pentru prima zi de școală, îmi pregăteam ghiozdanul cu grijă și eram entuziasmată că mă voi întâlni cu colegii mei după vacanța de vară. Nu dormeam bine în noaptea dinaintea primei zile de școală. Stăteam în pat și mă gândeam la tot ce se putea întâmpla în ziua următoare.

Lăsând la o parte emoțiile, de multe ori te întreabă oamenii “Ești pregătit pentru încă un an școlar?” Probabil că mulți dintre voi veți spune că nu sunteți pregătiți și asta poate pentru că un nou an școlar înseamnă că aveți teme, multe ore, un program fix, mergeți la culcare mai devreme sau vedeți colegi pe care ați prefera să-i evitați. Orice motiv ar fi valabil în cazul tău, mi se pare interesantă întrebarea asta cu “ești pregătit”. Până la urmă, ce opțiuni ai dacă nu ești pregătit? Anul școlar începe chiar dacă ești tu pregătit sau nu, așa-i? Așadar, cum te pregătești pentru ceva atunci când tu nu te simți “pregătit”?

Răspunsul este rugăciunea.

Poate că ai mai auzit asta până acum și simți că nu este îndeajuns. Cred că este un început. Rugăciunea oferă pace, siguranță, putere și alinare. Când te îngrijorezi de ceva.. Roagă-te. Când simți că nu poți duce ziua la capăt.. Roagă-te. Când nu știi cum să reacționezi într-o situație.. Roagă-te. Când ești stresat.. Roagă-te. Dumnezeu este mereu la dispoziția ta și vrea să te asculte când ai nevoie de El. Când alții dorm și sunt prea ocupați să vorbească cu tine, El este disponibil. Când mergem la Dumnezeu în rugăciune, primim putere și curaj. Astfel nu ne bazăm pe puterea noastră, ci pe puterea lui Dumnezeu să lucreze în noi.

“A Lui, care poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi” – Efeseni 3:20

Mă rog ca acest an școlar să fie unul minunat. Mă rog ca orice ar veni în calea ta, să apelezi la Dumnezeu în rugăciune, pentru că El îți va lua toate îngrijorările, durerile, supărările, frustrările, grijile.
Poate că nu te “simți” pregătit să începi acest an școlar, dar roagă-L pe Dumnezeu să te ajute și să te pregătească pentru ce are El deja planificat pentru tine.

Mă rog următoarele lucruri pentru tine astăzi și în zilele care vor urma.

“Fie ca Domnul să-ți întărească mintea, trupul și sufletul astăzi.
Când ești epuizat El să-ți dea odihnă.
Când ești la capătul puterilor El să ți le reînoiască.
Când ești zdrobit El să te restaureze.
Când te temi să devii credincios.
Mergi plin de încredere astăzi, știind că Dumnezeul Atotputernic este de partea ta.
Amin.”

-AC

În liceu, am fost regina balului, căpitan al echipei de tenis, președintele unui club de dezbateri, membră a unei echipe care a ajuns la etapa națională la Business Leaders of America și a câștigat la categoria proiecte comunitare și am terminat a doua dintr-o serie de peste 400 de elevi. În plus, eram implicată în biserică și am voluntariat peste 200 de ore. Când eram în liceu, din afară părea că am o viață perfectă. Am fost crescută știind că puteam să fac orice îmi propuneam, și așa a fost. Familia mea mă sprijina și iubea, prietenii mei erau alături de mine, profesorii aveau încredere în mine, dar realizările astea aveau un preț. Mă trezeam la 6:30 și mă culcam la 2 de cele mai multe ori. Eram epuizată, nervoasă, grăbită și mă repezeam dacă credeam că o persoană are o atitudine greșită. Iubeam și țineam la oameni, dar nu aveam timp pentru mine, alții sau Dumnezeu. Luni de zile nu m-am rugat și nu am citit din Biblie. Atitudinea mea nu-l onora pe Dumnezeu.

Nu-mi mai amintesc clar ultimul an de liceu; am muncit din greu, dar mi-am făcut și multe amintiri plăcute. În acel an, am aplicat la peste 20 de facultăți și foarte multe burse. Până la urmă, am avut de ales între University of Southern California și Wheaton College, două facultăți foarte diferite pe care nu le vizitasem înainte. Una dintre ele era o facultate din mediul secular, cunoscută pentru petreceri și se afla în climatul călduros al orașului Los Angeles, iar cealaltă era o facultate creștină în climatul rece al orașului Chicago. În inima mea știam că trebuie să merg la Wheaton, chiar dacă nu aveam un motiv concret pentru care aș alege asta. Nu știam pe nimeni din Chicago, nu fusesem să vizitez facultatea și nici nu știam dacă o să-mi permit să merg acolo. Am luat decizia de a merge la Wheaton, refuzând niște burse de la facultăți locale. Mama, prietena mea cea mai bună, era supărată și nu m-a sprijinit în decizia asta.

În vara anului 2013, înainte să încep facultatea la 3000 km depărtare de casă, am venit în România pentru vreo 2 luni. În august, m-am trezit singură într-un aeroport din Las Vegas, ultima mea oprire înainte de Wheaton. Mi-am început anul școlar cu o gașcă de prieteni cu care am încetat să mai ies după puțin timp. Avusesem parte de bisericuțe d-astea în liceu și nu le suportam, pentru că excludeau alți oameni. Pentru că am fost membră în atât de multe cluburi și am avut atât de multe activități în liceu, nu m-am implicat în nimic în primul an de facultate. Eram atât de obosită încât tot ce făceam erau temele. În facultate, cel mai bun mod de a cunoaște oameni este prin activități pe care eu nu le făceam. Mă simțeam exclusă pentru că mi se părea că oamenii nu mă înțelegeau. Aveam un trecut diferit de al lor, fiind venită din altă țară. Singurele prietene pe care le-am făcut în primul semestru au fost colegele mele de cameră de origine hispanică și încă alte 2 fete. Colegele mele de cameră locuiau în Chicago și plecau deseori în weekend, așa că eram singură de multe ori.

Am plecat de la a fi miss popularitate, care cunoștea aproape pe toată lumea din liceu, la a mă simți atât de singură încât uneori plângeam în baie, când eram sigură că nu mă poate auzi nimeni, într-un campus de peste 2400 de studenți. Eram zdrobită și atât de distrusă. Mi-am pus identitatea în familia, prietenii și realizările mele. Mereu am fost încrezătoare și nu-mi era frică de nimic. Dacă îmi era teamă de ceva, mă forțam să trec peste și să-mi înving teama. Nu puteam să trec de punctul în care mă aflam. Familia nu mă sprijinea în decizia de a fi la Wheaton, aveam puțini prieteni, iar realizările mele nu însemnau nimic pentru facultatea asta. Toată lumea era la fel sau mai talentată decât mine. Tot ce puteam face era să strig la Dumnezeu “Doamne, mă auzi? Îți pasă?” Identitățile mele erau zdrobite, dar acela a fost punctul în care am început să cresc cu adevărat. Mă simțeam puțin ca Iov. Dumnezeu m-a zdrobit pe mine, egoul meu și m-a adus în genunchi. Nu mă rugasem luni la rândul și în primul an de liceu mi-am folosit tot timpul meu liber pentru a mă ruga. Atunci când credeam că nu am nimic mi-a amintit Dumnezeu cât de multe aveam, de fapt. În primul semestru, atunci când a fost greu, Dumnezeu m-a transformat.

După ce m-am întors din vacanța de iarnă, m-am alăturat unul grup mic de ucenicizare. Încetul cu încetul, Dumnezeu a început să-mi răspundă la rugăciuni și să-mi aducă în viață oameni minunați. Când m-am întors acasă în vacanța de vară, mama a fost uimită de schimbarea care avusese loc în viața mea. Atunci a spus că Dumnezeu m-a condus către Wheaton și că El m-a vrut acolo. Nu mai eram irascibilă, răutăcioasă, mândră sau arogantă. Am început să am pace, răbdare, blândețe, altruism și autocontrol. Atunci când am trecut prin întunericul singurătății și al zdrobirii a început Dumnezeu să strălucească în și prin mine.

Am plecat de la gândul de a pleca de la facultate și a mă transfera la alta la a conduce un grup mic anul următor. Am pornit de la a duce lipsă de sprijinul familiei mele la a avea tot sprijinul lor și în plus mă încurajau și mă întăreau. Înainte aproape că nu aveam prieteni și acum am o familie la Wheaton. Am început să mă implic în activitățile extracurriculare și să dau mai departe, fiind internă la un loc care oferea asistență legală pentru imigranți. Am început să am un scop în ceea ce făceam. În sfârșit am înțeles că eram acolo unde eram datorită lui Dumnezeu. Nu prin realizările mele, puterea mea, ci prin harul măreț al lui Dumnezeu.

În momentul de față, scriu aceste cuvinte din București, România, la aproximativ 10.000 de km depărtare de casă. Din nou, mă lupt cu aceleași lucruri cu care mă luptam în primul an de facultate, dar nu mai au același efect distructiv ca prima oară. Acum știu să mă încred în Dumnezeu și să caut părtășie cu copiii Lui. În lucrurile bune și cele grele sunt înrădăcinată, nu în lucrurile care sunt trecătoare, ci în singurul lucru constant, Isus. Oriunde sunt, știu că voi fi în regulă. Sunt acolo unde Dumnezeu mă vrea și tot ce trebuie să fac este să-L iubesc pe El și pe aproapele meu din toată inima.

Mai jos este o postare pe care am scris-o pe Facebook într-unul din cele mai grele momente, și este valabil și peste 3 ani, la 7000 de km depărtare.

Dragi frați și surori,

Sunt slabă, egoistă, mândră, judecătoare, mânioasă, nerecunoscătoare și am nevoie de ajutor. Poate că pare că viața mea e perfectă, dar în realitate am nevoie de rugăciune. În ultimul an am locuit într-un deșert spiritual. Am stat luni întregi fără să mă rog. Atunci când mă rugam, o făceam pentru a striga la Dumnezeu (simțindu-mă singură). Știam că Isus este Mântuitorul și Domnul meu, dar am ales să-mi car singură poverile. De la a merge singură în picioare, am ajuns să mă aplec și să mă pun în genunchi. Sunt atât de binecuvântată. Am membri în familie care și-ar sacrifica viețile pentru mine; am prieteni care îmi amintesc întruna de dragostea lor; am cunoscut oameni la Wheaton care îmi amintesc de dragostea lui Dumnezeu; merg la o facultate creștină, în timp ce mulți oameni ar risca pentru a primi o educație, dar mă simțeam abandonată. Sunt atât de binecuvântată, dar mândria m-a făcut să nu pot să realizez că am nevoie de ajutor sau să îl cer de la alții. În ultimele luni, Dumnezeu m-a smerit și m-a făcut să-mi dau seama de asta. Prin Harul lui Dumnezeu (chiar atunci când nu era plăcut), am reevaluat ce era important pentru mine. După cum am spus, sunt toate cele de mai sus. Mă lupt și am nevoie de ajutor, dar prin harul lui Dumnezeu încep să învăț să am încredere și să iubesc.
Frați și surori, nu împărtășesc asta pentru a atrage atenția asupra vieții mele, ci a credincioșiei Tatălui. Dumnezeu ne poruncește să “căutăm mai întâi împărăția și neprihănirea Lui” (Matei 6:33). Toți care vă luptați și cărați poveri care nu trebuie purtate de voi, amintiți-vă că “El le dă hrană vitelor și hrănește puii de corb când aceștia strigă” (Psalm 147:9). Dacă el are grijă de animale și de corbi, cu cât mai mult are Tatăl nostru grijă de noi, copiii Lui.
Dragi fii și fiice ale lui Dumnezeu, încredeți-vă în El, rugați-vă Tatălui care vă iubește foarte mult (nu doar pentru voi, ci și unii pentru alții), și iubiți-vă aproapele; amintiți-vă că Dumnezeu este credincios indiferent de deșertul în care vă aflați sau de povara pe care o cărați. Nu vă fie teamă să le spuneți altora că aveți nevoie de rugăciune. Dumnezeu a creat comunitatea să fie intențională. 🙂

Cu dragoste în Cristos,
O soră și fiică smerită

Indiferent de locul în care te afli în viață, fii încurajat știind că ai pe cineva mai mare decât lumea aceasta care te călăuzește. Regele regilor se îngrijește de mine și de tine în mod personal.

Geta

Ei bine, ai terminat. S-a terminat încă un an școlar. O parte din voi v-ați gândit la vara asta, dar nu v-ați făcut planuri încă. Unele v-ați planificat fiecare minut din vara asta până când începeți școala din nou, în septembrie. În orice caz, a început vacanța, în sfârșit.

Vara poate fi un timp în care să te distrezi pentru că nu ai un program fix și ți-l faci tu cum vrei. Nu te duci la școală. Nu ai teme. Nu trebuie să te culci la o anumită oră. Poți să dormi până la prânz. E fain.

Îmi amintesc că atunci când eram adolescentă de-abia așteptam vacanța de vară. În multe din zile stăteam la soare, mă uitam la filme acasă sau la cinema și îmi petreceam timp cu prietenii. Aveam și zile în care mă plictiseam și mi se părea cu nu am ce să fac. Până la sfârșitul vacanței eram foarte plictisită și chiar așteptam cu nerăbdare începutul școlii. Aveam și oarecare sentimente de dezamăgire pentru că simțeam că mi-am “pierdut” vara sau că nu m-am provocat să mă dezvolt în anumite domenii. Bineînțeles că am petrecut timp cu prietenii și m-am distrat alături de ei și m-am relaxat – toate astea sunt lucruri faine. Dar mă gândeam dacă aș fi putut face ceva mai mult cu timpul meu.

Asta vreau să te provoc să faci vara asta cu timpul pe care îl ai.. Nu-l irosi, ci investește-l. Vreau să te încurajez să te gândești că vara asta nu e doar despre tine și să cauți modalități prin care să dăruiești din timpul tău și să îl investești. Gândește-te la lucrurile pe care ai fi vrut să le faci în timpul anului școlar dar pe care le-ai amânat pentru că te-ai gândit că nu ai destul timp. Ce poți face cu timpul tău să investești în alții sau în dezvoltarea ta personală?

Poți să voluntariezi împreună cu prietenii tăi.
Poți să te duci să fii voluntară într-o tabără organizată de un ONG sau de o biserică.
Poți să îți iei timp să citești mai multe cărți.
Poți să petreci mai mult timp de calitate cu familia ta.
Poți să începi fiecare zi citind din Biblie și rugându-te.
Poți să scrii în jurnal în fiecare zi.
Poți să îți iei timp să dezvolți un talent, un hobby sau o abilitate.
Poți să investești mai mult în relația ta cu Dumnezeu.

Indiferent de lucrul pe care vrei să-l faci vara asta, provoacă-te! Distrează-te și fii intențională în a găsi moduri prin care poți să crești și să te bucuri de vara asta!

-A.C.

Să cunoașteți dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoaștere, ca astfel să fiți umpluți de toată plinătatea lui Dumnezeu. A Lui, Care poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi. – Efeseni 3:19-20 NTR

Acum doi ani, când am început glittr, organizam evenimente lunare pentru fetele din București. Avem seri diferite cu teme diferite, fiecare dintre ele organizate într-un mod creativ. După ce ne-am creat un curriculum, am început să facem din ce în ce mai multe întâlniri pe grupuri mici și mai puține evenimente. Fetele care veneau la evenimentele sau grupurile noastre mici ne-au spus că le plăceau ambele. Așadar, am decis să facem câteva evenimente mai mari pe parcursul anului.

Eram încântate să găzduim al doilea eveniment Fresh Start Spa! Evenimentul este o ocazie super pentru adolescente să se (re)conecteze cu Dumnezeu, cu ele însele și cu alte fete. Timp de o zi, au oportunitatea de a scăpa de monotonia de zi cu și să se relaxeze, să aibă parte de conversații ziditoare și să învețe într-un mod palpabil ce înseamnă să dai lucrurile vechi la o parte și să-l lași pe Dumnezeu să pună în schimb lucrurile noi și proaspete. Uneori relația cu Dumnezeu are nevoie de un început, iar alteori are nevoie de un nou început. Evenimentul nostru de pe 28 mai a fost special pentru acest lucru! Adolescentele au fost provocate, prin exemple palpabile a ce înseamnă să dai la o parte lucrurile vechi și să faci loc celor noi și proaspete.

A fost o zi superbă. La eveniment au venit peste 70 de fete din București și din orașele apropiate. De abia așteptăm să ținem acest eveniment la anul și poate chiar și în alte orașe din România.

Găsiți pozele de la eveniment aici!

La glittr, ne place să întâlnim și să încurajăm fete de peste tot din România! Vrem ca fiecare fată să știe că ește iubită, apreciată, prețuită, aleasă, frumoasă și creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Încercăm să facem mesajul acesta auzit prin țară prin evenimentele noastre, grupurile mici și social media. Evenimentele noastre mai mari au fost în București, dar ne bucurăm când avem oportunitatea să mergem în afara orașului.

Și săptămâna trecută am făcut fix asta.

Am plecat cu echipa glittr în Corbeanca, la Nord de București. Și ce ne-am distrat! Ne-am bucurat de timpul în care ne-am jucat, am vorbit și am încurajat fetele. Ne-a plăcut timpul petrecut în grupurile mici. Ne-am bucurat să ascultăm ce cred despre frumusețe și identitate și o fată chiar a spus că crede din toată inima că Isus o iubește și că a murit pentru ea.

Timpul petrecut cu fetele a ajuns la final, și după multe îmbrățișări și poze, fetele au plecat acasă. Sperăm și ne rugăm ca fiecare fată să fi plecat acasă încurajată, inspirată, crezând că este o fiică a Regelui prea Înalt. În drum spre București, zâmbetul și râsul fiecărei fete ne-a rămas impregnat în gânduri și suflet. De abia așteptăm să le mai vizităm și să investim în relațiile cu fetele acestea incredibile.

Dacă ai o inimă pentru adolescente și vrei să începi ceva în comunitatea sau în zona ta, trimite-ne un mesaj, spune-ne de ce ai nevoie și ce ți-a pus Dumnezeu pe inimă. Ne poți contacta la info@glittr.ro

D-abia așteptăm să ne auzim!

Puteți vedea poze de la evenimentul de la Corbeanca aici

Societatea în 2016 are un slogan: “Scopul tău în viață este să te îndrăgostești de un muritor, să vă pupați pe la colțuri, să mâncați înghețată de la Mcdonalds împreună, să vi se scurgă caramelul pe barbă și să vă pupați din nou gândindu-vă că sunteți în filme.”

Să încep cu surpriza? Cu marea dezvăluire?
Ți-aș spune dragă Margareta, că lumea nici nu începe, nici nu se sfârșește cu băieții/ bărbații din viața ta. Că ai crescut într-o societate care aleargă ahtiată după plăceri superficiale și încearcă să îți reducă scopul existenței la a-ți găsi o pereche ca-n filme și la a servi mâncăruri sofisticate la restaurante pe care să le pozezi pentru social media.

Ți-aș da ochelarii ăia cu care poți să faci Zoom Out pe la 16-17 ani, să te depărtezi puțin de nevoile de zi cu zi și să te uiți la întreg parcursul vieții tale ca la un scenariu de film pe care-l creezi singură. Tu ești și project manager, și copywriter, și scenarist. Și da, tot tu te ocupi și de costume. Singurii pe care nu-i poți controla sunt actorii, dar îi poți alege cu mare înțelepciune.
Și contează așa de mult pe cine inviți să fie Regizor!

Ți-aș spune că timpul pe care-l trăiești e prețios secundă cu secundă. Că fiecare an care ți-a fost dat trebuie să-l dai înapoi universului cu multe amintiri, multe investiții în oameni și multă bunătate.

Că fiecare om pe care-l întâlnești aduce o scânteie de lumină sau puțin praf de stele. Și tu trebuie să devii colecționar. Să afli în mulțime oamenii care gândesc la mai mult și la mai bine, oamenii cu inimă bună, cei care te pot îmbogăți doar turnându-ți în priviri puțin din cunoștința și căldura lor. Tapetează-ți peretele inimii, cel de pe stânga cum intri, cu figurile și vorbele lor de bine. Te vor însoți atunci când norii vor fi negri și viața va părea dură.

Că uneori, călătoriile făcute în liniște, fără oameni gălăgioși sau bârfe despre iubiți, sunt cele mai frumoase cadouri pe care ți le poți face. Vântul e un cuceritor aparte, vorbește celor care îl ascultă și spune multe secrete….dar nu vorbește în mulțimi și nici nu-și face intrarea în gălăgie. Ascultă vântul, inima, natură, casele vechi și noi, construiește-ți astfel portiță de evadare pentru cazuri de urgență în grădina din spate. Pune-ți flori acolo, multe lalele și ghiocei.

Îți mai spun un lucru și mă duc.
Că discuțiile cu și despre Dumnezeu sunt cele mai frumoase momente de echillibru, stabilitate și pace. Și ce te-ai face fără acestea trei prin viață? Te-ai da cu fundul de pământ la fiecare dezamăgire. Trust me.

Alege-ți Regizorul cu înțelepciune, nu ține actorii cu forța, primește-i cu blândețe și dă-le merinde pentru drum atunci când aleg să plece. Te-am pupat, sturlubatico. Am plecat să-mi trăiesc 32-ul.

P.s. Margareta răspunde cu drag la întrebările din comentarii.