Nu este ușor să fii o femeie în această lume. Sunt atât de multe lucruri care pun presiune pe noi să părem într-un anumit fel sau să facem lucrurile într-un anumit mod. În generală și în liceu, punem foarte multă energie și ne concentrăm foarte mult pe a încerca să fim ca alți oameni. Când prietenii mei începeau să asculte un anumit tip de muzică, începeam și eu să fac același lucru. Când prietenele mele aveau prieteni, era pusă presiune pe mine să am și eu un prieten. Când prietenele mele erau selectate să ajute la taberele pentru tineri, simțeam că nu sunt destul de bună pentru că n-am fost selectată și eu. În căutarea dragostei, acceptării și a identității, căutam o împlinire pe care credeam că o voi primi dacă voi deveni cineva „mai bună decât mine”.

Acum, când sunt aproape de terminarea facultății și urmează să pășesc în „lumea reală”, mă pot uita înapoi, știind anumite lucruri pe care îmi doresc să le fi știut când eram mai tânără. Dacă aș avea oportunitatea de a mă întoarce în timp și de a vorbi cu sinele meu adolescent, i-aș spune un singur lucru: nu te mai îngrijora de ce cred ceilalți oameni despre tine, ci fii tu însăți. Pierdem mult timp și energie încercând să fim ca toți ceilalți. Pentru că ne petrecem atât de mult timp păsându-ne de modul în care oamenii ne percep sau încercând să fim ca altcineva, ajungem să pierdem multe lucruri din viață. În schimb, ar trebui să petrecem timp întrebându-ne cine ne-a creat Dumnezeu să fim și ce viață are planificată pentru noi.

Cu toate cădem pradă unui lucru numit „capcana comparației”. Eu am fost victimă a ei în adolescență și încă mai cad și acum, din când în când. Asta se întâmplă când ne uităm la viețile altor oameni, la oportunitățile, bunurile materiale, experiențele, relațiile, talentele și modul în care arată, comparându-le cu ce avem noi în viața noastră. Dintr-un motiv anume, lăsăm comparația asta să determină calitatea vieții noastre. Poate că te gândești „dar ce e în neregulă cu asta”? Adevărul este că nu iese nimic bun din comparație. Când percepem că cineva are ceva mai bun decât noi, începem să credem că niciodată nu vom putea atinge nivelul la care sunt ei. Asta ne aruncă într-o încercare de a căuta satisfacție și identitate falsă. Opusul acestei comparații este la fel de rea: să crezi că nimeni nu e atât de bun ca tine. Asta creează în noi o inimă care judecă și nu le arată altora dragostea lui Hristos. Capcana comparației ne duce departe de adevărul dragostei lui Dumnezeu. El iubește diversitatea din noi și ne iubește pe fiecare la fel. Totuși, continuăm să încercăm să ne conformăm unui șablon pe care lumea îl consideră a fi persoana perfectă.

Așadar, ce poți face pentru a evita capacana comparației? O revistă din SUA care-mi place, numită Relevant Magazine a publicat un articol numit „Cum să eviți capcana comparației”, în care ei au dat 3 sfaturi foarte bune:
1. Bucură-te de diversitatea și complexitatea creației lui Dumnezeu
2. Zidește în loc să dărâmi
3. Amintește-ți cine ești

Pentru a combate minciunile, amintește-ți că Dumnezeu nu a creat oamenii pentru a se încadra într-un tipar al persoanei perfecte. El este un Dumnezeu creativ și complex, care creează oameni complecși și diferiți pentru a-i reflecta imaginea Lui – iar El ne numește buni (Geneza 1:26-31). De aceea, ar trebui să apreciem diversitatea dintre noi. Până la urmă, viața ar fi plictisitoare dacă toți am fi la fel. Ai vrea ca toată lumea să fie exact ca tine? Probabil că nu. Ca să apreciem diversitatea, haideți să încercăm să ne zidim unii pe alții, nu să ne dărâmăm (Efeseni 4:29). Hristos ne iubește pe fiecare și a murit pe cruce pentru fiecare dintre noi – indiferent de felul în care arătăm sau ce lucruri avem. De aceea, ar trebui să căutăm să-i iubim pe fiecare prin gândurile, acțiunile și cuvintele noastre. Asta ta include și pe tine. Amintește-ți că Dumnezeu te-a creat exact așa cum ești cu un scop – El te numește pe TINE minunată (Psalm 139:13-16). Modul în care arăți, talentele tale, persoanelitatea ta, interesele tale, abilitățile tale și oportunitățile pe care le ai în viață sunt toate speciale și minunate. Nu lăsa pe nimeni să te păcălească să crezi altceva. Dumnezeu te iubește pentru cine ești tu, nu pentru că semeni foarte mult cu altcineva.

Dacă m-aș putea întoarce în timp, acesta este lucrul pe care i l-aș spune sinelui meu adolescent. Dacă aș fi învățat lucrurile astea mult mai devreme, m-ar fi scutit de mult timp pierdut, stres și de probleme în care am intrat încercând să fiu altcineva. Așadar, te sfătuiesc să fii cine ești, nu altcineva.

Jen, 21 de ani, SUA